Împământarea reprezintă procesul de conectare a sistemului electric la pământ, având scopul principal de a asigura siguranța utilizatorilor și protecția echipamentelor electrice. Aceasta previne electrocutarea prin oferirea unei căi alternative pentru curentul electric, în cazul unor defecțiuni sau supratensiuni. De asemenea, împământarea contribuie la stabilizarea tensiunii în rețelele electrice, protejând astfel aparatele sensibile de deteriorări cauzate de fluctuații de tensiune sau descărcări electrice atmosferice.

Tipuri de împământare

Există două tipuri principale de împământare:1. Împământare naturală:
Aceasta utilizează elementele metalice ale construcției, cum ar fi armătura fundației, pentru a crea o legătură cu pământul. Este o metodă eficientă și economică, dar depinde de calitatea materialelor utilizate în construcție.2. Împământare artificială:
Aceasta implică instalarea electrozilor special concepuți, cum ar fi țevi sau plăci metalice, îngropate în sol pentru a asigura o legătură bună cu pământul. Electrozii pot fi din oțel galvanizat sau cupru, iar dimensiunile și adâncimea de instalare variază în funcție de reglementările locale.


Normele din România referitoare la împământare

În România, normele care reglementează împământarea instalațiilor electrice sunt stipulate în Normativul I7/2011, care detaliază cerințele pentru proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor electrice

4

. Printre cele mai importante aspecte se numără:

  • Rezistența prizei de pământ: Aceasta trebuie să fie:
    • Maximum 4 Ohmi pentru protecția împotriva electrocutării.
    • Maximum 1 Ohm când este folosită și pentru protecția clădirilor împotriva trăsnetelor.
    • Maximum 10 Ohmi când este folosită exclusiv pentru sistemul de paratrasnet.
  • Verificări periodice: Conform legislației, verificările prizei de pământ trebuie efectuate anual în medii periculoase, spații comerciale, institutii publice și la fiecare doi ani în medii mai puțin periculoase. Aceste verificări sunt esențiale pentru a asigura funcționarea corectă a sistemului și pentru a preveni riscurile asociate cu electrocutarea sau incendiile.

Metode de realizare a împământării

Împământarea cu placă metalică

  • Se utilizează plăci metalice cu dimensiuni minime de 600 mm x 600 mm și o grosime variabilă (12 mm pentru fier, 6 mm pentru oțel galvanizat, 3.5 mm pentru cupru).
  • Placa se îngroapă vertical la o adâncime de minimum 3.5 metri.
  • Conectarea se face prin platbandă galvanizată.

Împământarea cu țeavă sau țăruși specializati pentru împământări

  • Se folosesc țevi galvanizate cu un diametru minim de 75 mm, sau țăruși specializati pentru împământări
  • Tevile sunt sudate între ele la intervale regulate pentru a forma un sistem eficient de legare la pământ.
  • Platbanda este conectată prin prindere mecanică.

Împământarea este un element esențial al siguranței electrice, protejând utilizatorii și echipamentele electrice. Respectarea normelor legale din România este crucială pentru asigurarea unui sistem electric sigur și eficient. Implementarea corectă a metodelor de împământare nu doar că îmbunătățește siguranța, dar contribuie și la durabilitatea instalațiilor electrice pe termen lung.

Cine efectuează verificarea împământării?

  1. Electricieni autorizați: Aceștia sunt profesioniști care au fost instruiți și certificați pentru a lucra cu instalații electrice. Conform legislației din România, doar personalul autorizat poate efectua lucrări de instalare și verificare a sistemelor electrice, inclusiv a împământării.
  2. Laboratoare PRAM autorizate: Verificările se pot realiza și prin intermediul laboratoarelor specializate în măsurători electrice, care sunt atestate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Aceste laboratoare emit buletine de verificare care atestă conformitatea instalației cu normele în vigoare.

Procedura de verificare

Verificarea împământării implică mai multe etape:

  • Măsurarea rezistenței de dispersie: Aceasta este o măsură crucială pentru a determina eficiența sistemului de împământare. Rezistența trebuie să fie sub limitele stabilite de reglementările în vigoare (maximum 4 Ohmi în medii periculoase).
  • Verificarea continuității: Se verifică dacă toate conexiunile electrice sunt intacte și dacă nu există întreruperi sau coroziune care ar putea compromite sistemul.
  • Întocmirea buletinelor de verificare: După finalizarea verificărilor, operatorul economic va emite buletine PRAM, care documentează rezultatele și recomandările necesare pentru menținerea siguranței instalației.

Frecvența verificărilor

Conform normelor ANRE, verificările trebuie efectuate:

  • Anual în medii periculoase.
  • La fiecare 2 ani în medii mai puțin periculoase.

Aceste măsuri sunt esențiale pentru prevenirea accidentelor și asigurarea unei funcționări corecte a instalațiilor electrice.